Relieful acestei comune este variat cu aspect de luncă și câmpie montană. Este străbătut de o rețea hidrografică formată din mai multe ape curgătoare, precum râul Barcău, valea Albă, valea Fancica, valea Tria și valea Ghepișului.

Cele mai impotante atracții turistice naturale o reprezintă apele termale din Chişlaz, provenită din cele două puțuri existente pe teritoriul comunei. Această bogăţie a subsolului comunei Chişlaz a fost pusă în evidenţă cu ocazia forajelor executate în perioada 1962‐1976.

Totuşi în comuna Chişlaz funcţionează un ştrand cu apă termală, însă serviciile oferite de acest ştrand nu corespund cerinţelor turiştilor mai exigenţi, ele sunt utilizate mai
ales de localnici, fără a fi exploataţi la potenţialul lor turistic,deşi apele minerale şi termale constituie o resursă deosebită pentru turismul curativ şi de sănătate.

Compoziția și calitatea solurilor este influențată de condițiile de relief și în comuna
Chișlaz: în câmpia piemontană cu drenaj favorabil sa format solul numit brunargiloiluvial, care este gleizat (reducerea oxizilor de fier) moderat din cauza umidității.
În microdepresiuni, unde apa se adună și stagnează un timp îndelungat solurile sunt serios afectate de exces de apă. Astfel se formează solul gleic.Pe porțiunile înclinate s­‐a declanșat o eroziune de intensitate moderată.

La aceste locuri argila s‐a spălat în profunzime iar a rămas pe loc silicea coloidală formând solul brun luvic. Pe pantele cu înclinare puternică spălarea particulelor de sol de către apă este atât de intensă încât s‐au format eridosoluri, care uneori prezintă eroziune de adâncime și alunecări stabilizate.

Solul și resursele subsolului

Solul este un strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care împreună cu atmosfera din jur constituie mediul de viață al plantelor; suprafața
pământului. Este format din particule minerale, materii organice, apă, aer şi organisme vii.
Este un sistem foarte dinamic, care îndeplineşte multe funcţii şi este vital pentru desfăşurarea activităților umane şi pentru supravieţuirea ecosistemelor.

Compoziția și calitatea solurilor este influențată de condițiile de relief și în comuna Chișlaz: în câmpia piemontană cu drenaj favorabil sa format solul numit brun argiloiluvial, care
este gleizat (reducerea oxizilor de fier) moderat din cauza umidității.

În microdepresiuni, unde apa se adună și stagnează un timp îndelungat solurile sunt serios afectate de exces de apă. Astfel se formează solul gleic. Pe porțiunile înclinate s‐a declanșat o eroziune de intensitate moderată. La aceste locuri argila s‐a spălat în profunzime iar a rămas pe loc silicea coloidală formând solul brun luvic.
Pe pantele cu înclinare puternică spălarea particulelor de sol de către apă este atât de intensă încât s‐au format eridosoluri, care uneori prezintă eroziune de adâncime și
alunecări stabilizate.

Printre resursele subsolului pe teritoriul comunei Chișlaz se numără apele termale și petrolul. Existența apelor termale a fost pusă în evidență cu ocazia forajelor executate în 1962-­‐1976. Trei dintre cele 81 de foraje din zonă sunt situate pe raza comunei Chișlaz (unul la Chiraleu și două la Chișlaz).
Apele sunt in principal ape bicarbonate – sodopotasice și se remarcă participarea foarte redusă a sulfaților la mineralizarea acestor ape, fenomen prezent în cazul apelor, care pot fi considerate stagnante.

În subsolul comunei Chișlaz se găsesc și bogate zăcăminte de hidrocarburi, făcând parte din zăcămintele de țiței ce se succed în subsolul satelor Sântimreu, Sâniob, Poclușa de Barcău, Mișca, Poiana, Bogeiu și Abram pe o lungime de 25 km.
Țițeiul scos de sondele instalate pe teritoriul comunei este trimis prin conducte la Marghita, de unde este transportat la rafinăriile depetrol din țară.

 Biodiversitatea

Biodiversitatea este reprezentată de către variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi a complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifica şi diversitatea ecosistemelor. Biodiversitatea zonei, unde se află comuna Chișlaz este reprezentată de silvostepă în zona de câmpie, care în prezent este ocupată în cea mai mare parte de culturi agricole, pajişti secundare, plantaţii de salcâm. Zona pădurilor de foioase este alcătuită din păduri de cer cu carpen şi cer cu  stejar şi gorun, în alternanţă cu pajişti secundare şi culturi agricole.

Etajul pădurilor de foioase este reprezentat de păduri de stejar, de cer cu gorun, de gorun
cu carpen, ulm, frasin. Vegetaţia intrazonală şi azonală e reprezentată de vegetaţia de luncă, vegetaţia de sărătură pe areale umede şiarenicolă pe nisipuri. Vegetaţia dealurilor piemontane şi a teraselor este puternic diversificată din cauza factorilor termici şi hidrici diferenţiaţi în funcţie de expoziţia versanţilor.

Pe podul teraselor şi pe versanţii slab înclinaţi apare gârniţa şi cerul iar la contactul cu rama montană pe interfluvii şi mai cu seamă pe versanţi puternic însoriţi apar cenoze de amestec ca cerul şi gorunul. Tot în această microregiune găsim şi pâlcuride fag în amestec cu gorunul, carpenul, ulmul, frasinul. Pâlcurile de fag cresc pe povârnişurile nordice şi estice sau pe văile umbroase.

Vegetaţia predominantă este cea caracteristică câmpiei şi dealurilor, sunt prezente numeroase specii ocrotite atât floristice cât şi faunistice. Pădurile din această regiune sunt populate cu cerb, căprior, mistreţ, râs, veveriţă, fazan etc. În silvostepă se întâlnesc popândăul, orbetele, hârciogul, bizamul şi în exemplare rar, dropia.

În zona dealuroasă apele aparţin zonei lipanului, cleanului şi scobarului. În silvostepă se remarcă rozătoarele, iar pădurile sunt populate cu căprior, cerb, mistreţ, veveriţă, jder, fazan. Zonele umede sunt locuri preferate pentru specii rare de păsări: stârcul, barza neagră, acvila ţipătoare mică, milanul negru, şoimul dunărean.

Stratul de arbuşti este de obicei slab dezvoltat și este format din păducel, lemn cănesc, măceş, corn, sânger, porumbar, pinul cerbului. Numeroase specii de plante sunt ocrotite cum ar fi sângele voinicului, laleaua pestriță.ursului.
Însă datorită acţiunii antropice, vegetaţia din această regiune este limitată la mici suprafeţe, de obicei pe terenuri care nu pot fi folosite în agricultură. Pe alocuri, în lunci, se mai păstrează suprafeţe cu cenoze naturale primare, grupate în asociaţii higrofile şi mezofigrofile.

 Agricultura

Suprafaţa fondului funciar a comunei Chișlaz totalizează 7.205 hectare, din care 87.2% reprezintă terenuri agricole şi 12.8% terenuri neagricole. Din cele 6.281 hectare de teren agricol, 68.3% sunt reprezentate de teren arabil, 16.8% sunt pășuni, 13,9% sunt fânețe, 1,7% vii și pepiniere viticole.

Din anul 1990 structura suprafeţei comunei Chișlaz nu s‐a modificat semnificativ. Se observă că terenului arabil ocupă ponderea cea mai însemnată din totalul terenului agricol al comunei, fiind extinse de asemenea și  păşunile şi fâneţele.

Comuna Chișlaz are un caracter agrar mixt, având spaţii agricole asociate (arabil, păşuni, fâneţe, livezi și vii), structură mozaicată, în concordanţă cu varietatea condiţiilor de mediu.
Acest tip de peisaj rural cuprinde pe lângă suprafeţe extinse de ternarabil cu culturi de porumb, grâu, secară, cartof şi plante tehnice şi areale mai restrânse păşuni, fânațe vii şi livezi.
Peisajului agrar mixt îi corespunde o mare varietate de tipuri de aşezări rurale, după mărimea demografică şi fizionomia vetrelor.

Terenul arabil este cultivat în comuna Chișlaz în principal cu porumb, grâu, secară, floarea
soarelui, sfeclă de zahăr, legume şi cartofi.

Comparativ cu structura suprafețelor agricole din județul Bihor, comuna Chișlaz arată o structură mai specifică zonelor de șes, procentul terenului arabil fiind preponderent (68,3% comparativ cu 62%) având insă și un teren mai extins de pășuni și fânețe.

Terenul arabil este cultivat în comuna Chișlaz în principal cu porumb, grâu, secară, floarea
soarelui, sfeclă de zahăr, legume şi cartofi.