Apa

Apele comunei Chișlaz aparțin bazinului hidrografic al Crișurilor, având o suprafață totală de 14860 km2 și o lungime de 5785 km, din care lungimea  sub‐bazinului Barcăului, al cărui afluenți sunt pârâurile din comună, este 134 km. Apele aflate pe teritoriul bazinului sunt administrate și verificate periodic de Administrația Bazinală de Apă Crișuri Oradea.

În anul 2010 au fost monitorizate 57 de cursuri de apă și 5 canale pe 97 de secțiuni de monitorizare.

Dintre râurile amintite numai Barcăul și Valea Bistra sunt monitorizate periodic de către Administrația Bazinală de Apă Crișuri Oradea. Starea râului Barcău este verificată la 3 secții de monitorizare diferite: Suplacu de Barcău, Marghita și Parhida.

Datele din anul 2009 arată că starea ecologică și chimică a râului Barcău era moderată, fiind de calitatea III (calitate medie pe o scală de la I. la V.).

Râul Bistra are totcalitatea IIIl la Chiribiș, față de secțiunile mai înalte, unde calitatea este foarte bună (I). În ambele cazuri principalii factori de poluare sunt poluanți toxici specifici de origine naturală.

Barcăul este colectorul principal al apelor din această zonă cu o densitate a reţelei hidrografice de 0,38 km/km 2. Direcţia de scurgere a Barcăului este de la est la vest urmărind căderea generală a reliefului. Principalul afluent al Barcăului pe partea dreaptă este Valea Sânicolau, direcţia sa de scurgere este nord-est, sud-vest, iar afluenţii de pe partea stângă sunt pâraiele Almăşel, Ghepişul şi Danţa.

Caracteristicile râului Barcău:

Cursul apei râului Barcău apare foarte variat; meandre, braţe părăsite, succesiuni de locuri mai joase cu stagnări de ape. Toate acestea îl caracterizează ca fiind un râu lent şi îmbătrânit. Valea este asimetrică cu malul drept abrupt şi cel stâng prelung, efect al acţiunii din trecut al râului de a-şi forma terasa numai pe partea stângă. Prin caracteristicile sale hidrografice Barcăul este un râu foarte capricios cu oscilaţii mari de debite şi nivele, atât în cursul unui an cât şi pe o perioadă mai îndelungată. În timpul unui an volumul maxim scurs este în general primăvara, când se scurge circa 40% din volumul anual. Volumul minim de apă scurs este în timpul verii. Pe la începutul toamnei se scurge în medie 7 – 14 % din volumul anual.

Factorii naturali şi cei sociali-economici locali aduc modificări însemnate, astfel apa din Barcău prezintă un grad destul de mare de poluare, datorită unor reziduuri al rafinăriei de la Suplacul de Barcău. La sfârșitul secolului XIX. apa râului Barcău a fost deviat printr-un canal la Moara de cereale. Moara a funcţionat cu apa Barcăului până în anul 1950. În anul 1940 a fost pus în funcţiune un generator de curent electric, de unde au primit energie electrică şi locuitorii din satul Sâniob. În anul 1970 a fost executat un dig de apărare împotriva inundaţiilor pe ambele maluri. Peste râul Barcău este un singur pod în această zonă. Lungimea podului este de 25 m, iar lăţimea de 5 m, tonajul fiind 250 tone. Podul este construit din beton armat.

Valea Sânicolau se formează în câmpia înaltă subcolinară. Primăvara prezintă ape mari ce provoacă înmlăştinări, pentru regularizarea cursului şi preîntâmpinarea inundaţiilor a fost canalizată în cursul mijlociu.

Debitul lor este redus, mai ales în timpul verii când firul apei abia acoperă valea. În timpul primăverii, o dată cu topirea zăpezii, debitul lor crește și se revarsă provocând mari pagube pentru fânețe. Debitul cel mai mare dintre ele îl are Valea Vânătorului (Corbenilor), care își adună apele de pe o suprafață mai mare. Cursul său este destul de întortocheat pe teritoriul satului Sacalasău Nou, după ce a coborât de pe munte. În zona sa superioară, valea are forma literei V și formează mai multe praguri de o frumusețe ce reține ochiul vizitatorului. Dintre acestea merită a fi amintite pragurile de la ”Baraj” și cel de la ”Cetățuia”, unde apa și-a dantelat cursul de-a lungul mileniilor, șlefuind și scobind în bolovanii mari de granit. În această porțiune, cursul apei este mai rapid și foarte zgomotos, asemănător celui de la Cazane pe Dunăre.

La locul numit ”Baraj” a fost construit un baraj artificial pentru reținerea apei. De aici se pompa în bazinul de lângă cimitir, iar din acest bazin era condusă la Derna și folosită de uzina prelucrătoare și de către populație. O dată cu construirea unui nou bazin de apă situat pe culmea dinspre Budoi, pe culmea ”Remetea” și a stației de pomparea apei pe Valea Bistriței s-a renunțat la vechiul sistem de alimentare cu apă care avea o lungime de 8 km, preferându-l pe cel nou a cărui lungime era de numai 4 km și cu un debit mai ridicat.